BISERICA EVANGHELICĂ – LUTHERANĂ DIN JEICA

P rima atestare documentară a satului Jeica (magh. Zselyk, germ. Schelken) datează din anul 1332, când numele satului apare în Lista zeciuielii (impozitării) Papale – lat. dominus de Sylk – și din această relatare reiese, că în acea perioadă în Jeica se afla biserică parohială romano – catolică. Primul preot, a cărui nume ne este cunoscut din relatările istorice a fost Blasius Christianus (1439). De amintit este faptul că începând de la acest preot sunt cunoscute numele toți preoților slujitori din sat și acesta a fost oficiat prin așezarea unei plăci comemorative în 2016. ce poartă numele acestora.

Ca urmare a Marii Reforme (1517) ce a schimbat fața confesională a Europei, între anii 1552 – 1557. satul a devenit evanghelic (lutheran – după numele marelui reformator german Martin Luther), primul preot care deja oficia slujbele în acest fel a fost Peter Soos. El a ajuns în sat în anul 1554. înainte fiind canonic de Alba Iulia, dar fiindcă s-a convertit în lutheranism, a fost mutat din funcție. Se pesupune că satul încă din anul 1552 a fost majoritar maghiar, față de locuitorii sași, dar biserica din Jeica în această perioadă a aparținut Decanatului de Baierdorf (azi Crainimăt).

Făcând pași mari în istoria satului și a bisericii din Jeica, în anul 1736 satul a fost devastat de un incediu puternic. Focul nimicitor a ajuns până la biserică, deteriorând în special turnul acestuia. După această catastrofă au fost făcute câteva lucrări de reabilitare însă biserica nu a mai putut fi readusă la starea anterioară și pe la mijlocul secolului al XIX – le ea se afla într – o stare deplorabilă.

Începând din anul 1863. Consistoriul Bisericii Evanghelice din Jeica au înaintat idea construirii unei biserici noi, însă din lipsa fondurilor necesare lucrările au putut începe abia în anul 1866. Pentru locuitorii satului a fost o mare provocare și sacrificiu ridicarea noii biserici, însă credința în Dumnezeu și voința le – a ajutat și prin donații enorme (bani, animale, cereale etc), lăcașul a fost finalizat următorul an, în 1867 și sfințită la începutul anului 1868.

Clopotul mic, făcut în anul 1675, a fost mutat în biserica nouă. Celălalt clopot cu inscripția ”Renovatum sumptibus ecclesiae Zelykensis Evang.pastor Martini Penteker, 1782”, a fost confiscat de către armată în 21 decembrie 1916. Acesta în anul 1922. a fost înlocuit cu unul nou.

În incinta bisericii se află altarul (1876) cu pictura lui Isus Hristos, anvonul datând tot din acest an, orga construită de renumitul Carol Einschenk din Brașov (1899), două plăci comemorative în amintirea și onoarea eroilor din Jeica, care au luptat în Primul și al Doilea Război Mondial și placa preoților slujitori al bisericii.

Fostul preot Rab Gyula (1966 – 1970), la jubileul de 100 de ani a ridicării bisericii scrie:

Această biserică frumoasă unde ne – am adunat astăzi a fost zidită cu multă dragoste și diligență, dar cu foarte mari sacrificii. După cum știm între anii 1865 – 1868 Jeica și satele vecine au fost încercate de o secetă groaznică. Creditele din Viena pentru zidirea bisericii au fost aprobate cu foarte mari greutăți. Însă Dumnezeu ne – a dat doi preoți remarcabili Mihail Schatz și Fóris János, care au contribuit trup și suflet la această lucrare spre slava și mărirea Lui Dumnezeu. Meșterul a fost Józsa János, zidar din satul Jeica.”

Tóth Zoltán Csaba preot